Observ o anumită atitudine la oameni: cu cât se consideră mai buni decât ceilalţi au pretenţii mai mari de la cei din jur. Se poate aplica în toate domeniile.

Nu este uşor să fii bun şi nici să-ţi păstrezi simplitatea sau modestia. De fapt, bun poate fi înlocuit în funcţie de domeniul la care ne referim cu: competent, atrăgător, inteligent, sexy, etc.

Dacă nu eşti sigur(ă) că el sau ea este the one, înseamnă că nu este. Pare aşa simplu din exterior dar alegerile raţionale nu reuşesc să aducă mereu mulţumirea. Mereu am crezut că dacă voi fi iubită mai mult decât iubesc eu, voi fi fericită. E un anumit gen de siguranţă pe care-l ai ştiind că cel de lângă tine nu va pleca, orice i-ai face. La un moment dat am hotărât să renunţ la tot şi să o iau de la zero. Am vrut să iubesc necondiţionat şi am reuşit numai că nu a fost reciproc iar eu am rămas blocată într-o iubire.

Se spune că iubim cu adevărat o singură dată. Refuz să cred asta. Iubim mereu numai că diferă intensitatea. Iubirea o văd ca pe un fruct ce se naşte din toate acele senzaţii: eşti confuz, ţi-e dor, te gândeşti la el (ea) toată ziua, etc. Dacă fructul este crud nu înseamnă că nu reprezintă nimic. Rămâne în amintire cel care a atins gustul cel mai copt, tocmai de aceea aroma este ideală.

A căuta echilibrul într-o lume plină de imperfecţiune este aproape imposibil dar nu exclus. Sunt câteva capitole esenţiale ce nu reuşesc să coexiste: planul sentimental, cel financiar şi nu în final, cel legat de carieră. Ca să obţii una trebuie să renunţi la alta sau pur şi simplu să nu te laşi cuprins de oboseală, ştiind că probabilitatea unui orgasm simultan este mai mică.

Cel puţin în viziunea mea… Se spune că pentru a găsi ceea ce cauţi trebuie să ştii ce-ţi place (şi ceea ce nu vrei), apoi poţi porni liniştit la drum. Trebuie să ai nişte gusturi bine definite, alături de câteva principii pe care le respecţi şi-ţi reflectă personalitatea. Ei bine, din acest punct de vedere teoria stă în picioare.

Vreau ca el să nu fie dependent de calculator, să îi pese ce mănăncă (să aibă o alimentaţie sănătoasă), să îi placă animalele, să nu aibă viciile alea mari, să fie răbdător şi totuşi să nu suporte toate nebuniile.

Când un bărbat este mult prea supus, interesul meu începe să scadă. Vreau să-l cuceresc mereu, să mă provoace şi să-mi arate că merită să lupt pentru el. Şi da, ochelarii de vedere îl fac să pară sexy. Îmi imaginez cum îi dau jos şi a doua zi îmi zâmbeşte sfios ca şi cum numai noi doi ştim ce s-a întâmplat. Nimic mai neplăcut decât să meargă şi să discute cu alţii sau să le dea detalii despre viaţa lui intimă. Ador bărbaţii care ştiu să se eschiveze diplomatic din situaţii de acest gen, să vorbească şi de fapt să nu-ţi spună ceea ce urmăreşti. Într-un fel, să fie complicele tău, să aibă acces numai el la lumea ta şi invers. Totul se împarte la doi, nu şi la restul.

Ah, codiţia esenţială este atât de simplă încât nici nu-şi dă seama de ce l-am plăcut sau nu: dacă te plictiseşti repede, nu eşti de-al meu! Nu vreau să avem aceleaşi preferinţe muzicale sau culinare dar trebuie să existe un numitor comun, ceva similar.

Şi da, bărbaţii mai plăpânzi mă atrag mai repede în detrimentul celor care cred că bicepşii puşi în evidenţă cu  tricourile mulate dau pe spate orice venusiană.

pe măsură ce trece timpul şi vine următorul gând cu tine.

Bărbaţii care se fâstâcesc. Nu-mi plac, par slabi chiar dacă unii dintre ei nu sunt. Fără a generaliza, există o categorie de bărbaţi care se emoţionează prea repede dacă-i priveşti, dacă le vorbeşti, etc. Şi nu contează că femeia arată ca Angelina sau ca Leana lui Costel… reacţiile sunt aceleaşi.

La polul opus, există bărbaţii care nu se ruşinează cu nimic, vorbesc ca la uşa cortului din secunda doi şi au impresia că sunt cei mai atrăgători şi interesanţi masculi.

Mda, ideal e să aibă câte puţin din fiecare atitudine şi să ştie când să le folosească. Poate o să fac o listă cu ceea ce-mi place şi ceea ce nu agreez la un bărbat, să vedem dacă sunt realistă sau nu, dacă există acel Făt Frumos sau am de explorat o viaţă întreagă.

…Şi eşuăm pe marginea statisticilor! Sentimentele nu pot fi contabilizate, oricât ai crede asta! Mă uimeşte atitudinea unor oameni care privesc relaţiile ca pe nişte afaceri: tu îmi spui un secret, îţi spun şi eu, îmi spui ce simţi, vorbesc şi eu etc.

Lipsa încrederii şi egoismul ajung să transforme relaţiile în urmăriri spectaculoase. Nimic nu poate să evolueze dacă baţi pasul pe loc, dacă ai mereu aceleaşi discuţii, aceleaşi întrebări la care ai primit sau oferit răspuns şi… degeaba!

Ne implicăm din ce în ce mai puţin sau alegem cu mintea şi abia apoi cu inima. De unde ştiu sigur că una din ele nu o să dea greş?

Greşelile sunt omeneşti iar atunci când ceri unui om să fie perfect doar pentru că tu te consideri aşa, îţi poate oferi dreptul de a nu-l ierta când a greşit?

Mândria a fost mereu condamnată pentru că nu lasă loc simplităţii dar când modelul care nu iartă este mândru, putem trece asta cu vederea?

A merge mai departe este sensul pentru că e unic. Nu ai încotro, indiferent că ceea ce laşi în spate este în continuare viu şi-ţi umple amintirile.

De multe ori, pentru a face un loc nou în inima ta altei persoane trebuie ca el să fie gol sau aproape pregătit pentru asta. Trebuie să uiţi şi să devii disponibil dar nu este atât de simplu.

Cum poţi să treci mai repede peste un anumit capitol, să-ţi revii, să iubeşti din nou? Ce te faci dacă rămâi blocat cu cineva în minte, cât o să trăieşti aşa? Viaţa trece, tu pe lângă ea iar sensurile din ce în ce mai puţine fără el. Ce trebuie să aibă o nouă iubire pentru a te pune pe jar din nou?

Dacă fug de ceva este exact faptul de a mă alege cu ceva sau cineva, de a-mi rămâne în urma unor circumstanţe şi nu după o alegere. E ca şi cum ai avea de ales: poţi merge în piaţă să cumperi mere (ţi le va pune vânzătoarea pe cele de care vrea să scape) sau mergi la supermarket şi le alegi singur(ă).

Dacă greşesc, vreau să fie greşeala mea, să mi-o asum în totalitate. Nu vreau să merg la supermarket şi după ce s-au vândut toate merele să mă aleg cu cele mai proaste şi să merg acasă cu un kilogram de pere.

Nu vreau să treacă anii şi să spun că m-am ales cu tine doar pentru că nu am găsit altceva mai bun, vreau să te iubesc. Încă mai sper că voi reuşi să aleg aşa cum trebuie!