You are currently browsing the category archive for the 'Gând pe zi' category.
Dacă nu eşti sigur(ă) că el sau ea este the one, înseamnă că nu este. Pare aşa simplu din exterior dar alegerile raţionale nu reuşesc să aducă mereu mulţumirea. Mereu am crezut că dacă voi fi iubită mai mult decât iubesc eu, voi fi fericită. E un anumit gen de siguranţă pe care-l ai ştiind că cel de lângă tine nu va pleca, orice i-ai face. La un moment dat am hotărât să renunţ la tot şi să o iau de la zero. Am vrut să iubesc necondiţionat şi am reuşit numai că nu a fost reciproc iar eu am rămas blocată într-o iubire.
Se spune că iubim cu adevărat o singură dată. Refuz să cred asta. Iubim mereu numai că diferă intensitatea. Iubirea o văd ca pe un fruct ce se naşte din toate acele senzaţii: eşti confuz, ţi-e dor, te gândeşti la el (ea) toată ziua, etc. Dacă fructul este crud nu înseamnă că nu reprezintă nimic. Rămâne în amintire cel care a atins gustul cel mai copt, tocmai de aceea aroma este ideală.
A căuta echilibrul într-o lume plină de imperfecţiune este aproape imposibil dar nu exclus. Sunt câteva capitole esenţiale ce nu reuşesc să coexiste: planul sentimental, cel financiar şi nu în final, cel legat de carieră. Ca să obţii una trebuie să renunţi la alta sau pur şi simplu să nu te laşi cuprins de oboseală, ştiind că probabilitatea unui orgasm simultan este mai mică.
pe măsură ce trece timpul şi vine următorul gând cu tine.
…Şi eşuăm pe marginea statisticilor! Sentimentele nu pot fi contabilizate, oricât ai crede asta! Mă uimeşte atitudinea unor oameni care privesc relaţiile ca pe nişte afaceri: tu îmi spui un secret, îţi spun şi eu, îmi spui ce simţi, vorbesc şi eu etc.
Lipsa încrederii şi egoismul ajung să transforme relaţiile în urmăriri spectaculoase. Nimic nu poate să evolueze dacă baţi pasul pe loc, dacă ai mereu aceleaşi discuţii, aceleaşi întrebări la care ai primit sau oferit răspuns şi… degeaba!
Ne implicăm din ce în ce mai puţin sau alegem cu mintea şi abia apoi cu inima. De unde ştiu sigur că una din ele nu o să dea greş?
Greşelile sunt omeneşti iar atunci când ceri unui om să fie perfect doar pentru că tu te consideri aşa, îţi poate oferi dreptul de a nu-l ierta când a greşit?
Mândria a fost mereu condamnată pentru că nu lasă loc simplităţii dar când modelul care nu iartă este mândru, putem trece asta cu vederea?
Dacă fug de ceva este exact faptul de a mă alege cu ceva sau cineva, de a-mi rămâne în urma unor circumstanţe şi nu după o alegere. E ca şi cum ai avea de ales: poţi merge în piaţă să cumperi mere (ţi le va pune vânzătoarea pe cele de care vrea să scape) sau mergi la supermarket şi le alegi singur(ă).
Dacă greşesc, vreau să fie greşeala mea, să mi-o asum în totalitate. Nu vreau să merg la supermarket şi după ce s-au vândut toate merele să mă aleg cu cele mai proaste şi să merg acasă cu un kilogram de pere.
Nu vreau să treacă anii şi să spun că m-am ales cu tine doar pentru că nu am găsit altceva mai bun, vreau să te iubesc. Încă mai sper că voi reuşi să aleg aşa cum trebuie!
Să fii cel mai bun acolo unde nu este loc pentru doi, să câştigi războaie, să ai ultimul cuvânt, să nu oboseşti, să nu te laşi doborât.
Nimeni nu o să-şi pună o fotografie nereuşită la profil. Oricare! Cel de hi5, de matrimoniale sau de pe blog. Pentru asta nu ar trebui să te miri că-n realitate arată altfel.
Nu m-aş putea mulţumi cu un singur om lângă mine toată viaţa! Mi se pare o nedreptate. Cred că ar fi trebuit să fiu bărbat, aşa aş fi putut schimba femeile fără să fiu judecată prea mult. Dar schimbarea nu este pentru că vreau ci pentru că se întâmplă şi nu am cum să o evit.
Poate că iubirea mea e ca o flacără ce arde prea puternic la început şi apoi se stinge exact din dorinţa de a iubi iar, altceva. De a iubi cât mai mult, cât mai diferit! Sau poate nici măcar nu este iubire ci doar căutare…
Presupune libertate şi-n acelaşi timp lipsa responsabilităţilor. A fi anonim te salvează de toate, nu ai o imagine de apărat, eşti cuvânt şi atât!
Scriu pentru că unele gânduri vor să stea în liniştea literei, în afara mea şi totodată aproape.
