Dacă nu eşti sigur(ă) că el sau ea este the one, înseamnă că nu este. Pare aşa simplu din exterior dar alegerile raţionale nu reuşesc să aducă mereu mulţumirea. Mereu am crezut că dacă voi fi iubită mai mult decât iubesc eu, voi fi fericită. E un anumit gen de siguranţă pe care-l ai ştiind că cel de lângă tine nu va pleca, orice i-ai face. La un moment dat am hotărât să renunţ la tot şi să o iau de la zero. Am vrut să iubesc necondiţionat şi am reuşit numai că nu a fost reciproc iar eu am rămas blocată într-o iubire.
Se spune că iubim cu adevărat o singură dată. Refuz să cred asta. Iubim mereu numai că diferă intensitatea. Iubirea o văd ca pe un fruct ce se naşte din toate acele senzaţii: eşti confuz, ţi-e dor, te gândeşti la el (ea) toată ziua, etc. Dacă fructul este crud nu înseamnă că nu reprezintă nimic. Rămâne în amintire cel care a atins gustul cel mai copt, tocmai de aceea aroma este ideală.
Etichete amintirile, iubirea
