Observ o anumită atitudine la oameni: cu cât se consideră mai buni decât ceilalţi au pretenţii mai mari de la cei din jur. Se poate aplica în toate domeniile.
Nu este uşor să fii bun şi nici să-ţi păstrezi simplitatea sau modestia. De fapt, bun poate fi înlocuit în funcţie de domeniul la care ne referim cu: competent, atrăgător, inteligent, sexy, etc.
Dacă nu eşti sigur(ă) că el sau ea este the one, înseamnă că nu este. Pare aşa simplu din exterior dar alegerile raţionale nu reuşesc să aducă mereu mulţumirea. Mereu am crezut că dacă voi fi iubită mai mult decât iubesc eu, voi fi fericită. E un anumit gen de siguranţă pe care-l ai ştiind că cel de lângă tine nu va pleca, orice i-ai face. La un moment dat am hotărât să renunţ la tot şi să o iau de la zero. Am vrut să iubesc necondiţionat şi am reuşit numai că nu a fost reciproc iar eu am rămas blocată într-o iubire.
Se spune că iubim cu adevărat o singură dată. Refuz să cred asta. Iubim mereu numai că diferă intensitatea. Iubirea o văd ca pe un fruct ce se naşte din toate acele senzaţii: eşti confuz, ţi-e dor, te gândeşti la el (ea) toată ziua, etc. Dacă fructul este crud nu înseamnă că nu reprezintă nimic. Rămâne în amintire cel care a atins gustul cel mai copt, tocmai de aceea aroma este ideală.
A căuta echilibrul într-o lume plină de imperfecţiune este aproape imposibil dar nu exclus. Sunt câteva capitole esenţiale ce nu reuşesc să coexiste: planul sentimental, cel financiar şi nu în final, cel legat de carieră. Ca să obţii una trebuie să renunţi la alta sau pur şi simplu să nu te laşi cuprins de oboseală, ştiind că probabilitatea unui orgasm simultan este mai mică.
