You are currently browsing the monthly archive for mai, 2008.

Bărbaţii care se fâstâcesc. Nu-mi plac, par slabi chiar dacă unii dintre ei nu sunt. Fără a generaliza, există o categorie de bărbaţi care se emoţionează prea repede dacă-i priveşti, dacă le vorbeşti, etc. Şi nu contează că femeia arată ca Angelina sau ca Leana lui Costel… reacţiile sunt aceleaşi.

La polul opus, există bărbaţii care nu se ruşinează cu nimic, vorbesc ca la uşa cortului din secunda doi şi au impresia că sunt cei mai atrăgători şi interesanţi masculi.

Mda, ideal e să aibă câte puţin din fiecare atitudine şi să ştie când să le folosească. Poate o să fac o listă cu ceea ce-mi place şi ceea ce nu agreez la un bărbat, să vedem dacă sunt realistă sau nu, dacă există acel Făt Frumos sau am de explorat o viaţă întreagă.

…Şi eşuăm pe marginea statisticilor! Sentimentele nu pot fi contabilizate, oricât ai crede asta! Mă uimeşte atitudinea unor oameni care privesc relaţiile ca pe nişte afaceri: tu îmi spui un secret, îţi spun şi eu, îmi spui ce simţi, vorbesc şi eu etc.

Lipsa încrederii şi egoismul ajung să transforme relaţiile în urmăriri spectaculoase. Nimic nu poate să evolueze dacă baţi pasul pe loc, dacă ai mereu aceleaşi discuţii, aceleaşi întrebări la care ai primit sau oferit răspuns şi… degeaba!

Ne implicăm din ce în ce mai puţin sau alegem cu mintea şi abia apoi cu inima. De unde ştiu sigur că una din ele nu o să dea greş?

Greşelile sunt omeneşti iar atunci când ceri unui om să fie perfect doar pentru că tu te consideri aşa, îţi poate oferi dreptul de a nu-l ierta când a greşit?

Mândria a fost mereu condamnată pentru că nu lasă loc simplităţii dar când modelul care nu iartă este mândru, putem trece asta cu vederea?

A merge mai departe este sensul pentru că e unic. Nu ai încotro, indiferent că ceea ce laşi în spate este în continuare viu şi-ţi umple amintirile.

De multe ori, pentru a face un loc nou în inima ta altei persoane trebuie ca el să fie gol sau aproape pregătit pentru asta. Trebuie să uiţi şi să devii disponibil dar nu este atât de simplu.

Cum poţi să treci mai repede peste un anumit capitol, să-ţi revii, să iubeşti din nou? Ce te faci dacă rămâi blocat cu cineva în minte, cât o să trăieşti aşa? Viaţa trece, tu pe lângă ea iar sensurile din ce în ce mai puţine fără el. Ce trebuie să aibă o nouă iubire pentru a te pune pe jar din nou?

Dacă fug de ceva este exact faptul de a mă alege cu ceva sau cineva, de a-mi rămâne în urma unor circumstanţe şi nu după o alegere. E ca şi cum ai avea de ales: poţi merge în piaţă să cumperi mere (ţi le va pune vânzătoarea pe cele de care vrea să scape) sau mergi la supermarket şi le alegi singur(ă).

Dacă greşesc, vreau să fie greşeala mea, să mi-o asum în totalitate. Nu vreau să merg la supermarket şi după ce s-au vândut toate merele să mă aleg cu cele mai proaste şi să merg acasă cu un kilogram de pere.

Nu vreau să treacă anii şi să spun că m-am ales cu tine doar pentru că nu am găsit altceva mai bun, vreau să te iubesc. Încă mai sper că voi reuşi să aleg aşa cum trebuie!