Virtuală

Toate aceste persoane, toate aceste gânduri printre care mă plimb desculţă, rămân într-un colţ. De ceva timp mă obsedează doi oameni. Un bărbat şi o femeie. Nu se cunosc între ei, nici eu nu îi cunosc personal. El are o latură senzuală care mă face să-mi doresc să-l cunosc mai bine. Asta mi s-a mai întâmplat şi nu s-a terminat ca-n filme. De aceea stau în banca mea. Ea parcă ar fi un alter ego. O femeie cu aceleaşi gusturi ca mine, o femeie de care m-aş fi îndrogostit pe loc dacă aş fi fost bărbat. Şi da, mă tem că-mi plac femeile cam la fel de mult cum îmi plac bărbaţii. Dar gândul ăsta îl evit.

Generalizări

Majoritatea preferă îngheţata cu vanilie, ciocolata albă, prăjiturile cu frişcă, muntele şi puţin marea. Bărbaţii nu înţeleg de ce trebuie să te coci sub soare la plajă. Anul trecut a fost prima oară când am făcut topless. O dată pentru a mă bronza uniform dar şi pentru a experimenta ceva. În final mi-am zis singură quod erat demonstrandum şi am zâmbit.

Refuzul

Un bărbat mândru va ţine minte momentele în care a fost refuzat de o femeie, cu atât mai mult cu cât şi-a călcat pe inimă şi s-a îndrăgostit un pic. Pentru acel pic, după aproape 3 ani în care nu am mai vorbit, văd că a rămas în continuare marcat. Nu înţeleg de ce nu trece mai departe şi preferă să găsească un răspuns pentru o nepotrivire de gusturi. Cel care ura blogurile, a început să scrie în sus şi în jos (scroll) despre cât de imperfectă sunt. Unele momente rămân prinse în mintea oamenilor ca nişte insecte în chihlimbar. Poate că numai atunci când ne lovim de ceva autentic rămânem marcaţi. Nu mai contează că iubirea s-a transformat în ură.

Cum se cheamă?

Într-una din rarele dăţi în care intru pe messenger, se întâmplă ceva. Peste 20 de cereri de adăugare în listă şi persoane interesate să discutăm. De unde au id-ul meu că nu l-am lăsat pe niciun site de matrimoniale. Ok, hai să vorbesc cu unul care sună mai inteligent decât amorezatul4884743 sau drlove. În afară de faptul că răspundea greoi (probabil că mai vorbea cu 10 persoane) aflu printre picături că există un site pe care poţi vedea id-uri şi avatarele lor. Aşadar, fiecare alege exact ce vede şi-i place. De atunci am scos poza de la profil. Cum se cheamă asta? Experienţă amuzantă cu un puşti de 15 ani.

Tabieturi

Seara, sub duş, mă dezbrac de toate gândurile zilei. Aburii calzi îmi acoperă pielea cu parfum proaspăt. Cel de pe gât, încheieturi şi spatele genunchilor se pierde în apă. Mă plimb goală prin cameră până mă zvânt şi apoi încep să-mi desfăt fiecare părticică a corpului. Îmi place să mă dau cu cremă pe pielea proaspăt spălată şi după aceea să mă îmbrac într-o bluziţă transparentă şi atât. Cearşafurile să fie fresh, părul ciufulit. Când mă uit dimineaţa în oglindă, ochii trădează dorinţe noi.

Pericolul de a cădea pradă propriilor fantezii

Atunci când privesc un bărbat mă enervează faptul că nu pot să mă abţin din a mi-l imagina în diverse ipostaze. Până aici nu e nimic. Îmi feresc privirea când văd unul mai în vârstă, transpirat şi plin de riduri. Există şi bărbaţi trecuţi de 40 de ani care încă mai arată bine dar ceea ce vezi este imaginea unui fost macho-man. În fiecare zi există cineva în mintea mea, chiar dacă îmi petrec timpul în mod constant cu altcineva. Preţ de câteva secunde pe zi, înşel cu gândul. Cine spune că nu vede pe nimeni altcineva decât pe cel iubit, se înşeală. Trebuie să fii doar orb pentru asta. În rest, admirăm.

Trecutul

Are părţile lui bune numai când era prezent. La ce-mi foloseşte să te văd pe stradă când sunt cu altcineva? Într-un timp scurt am revăzut bucăţele din trecut şi senzaţia de neplăcere pe care mi-au adus-o este inexplicabilă. Trecutul nu mai are loc în prezent decât sub forma unor flash-uri. Aş vrea să le pot ţine la distanţă pe cele orbitoare dar nu pot.

Profunzimi

Ce-mi lipsea? Nu ştiu de ce am cotit la dreapta în loc să merg pe acelaşi drum. Acum constat că era bine dar nu vedeam. Încă o dată, din cauza imaginii per anasamblu, am dat cu piciorul profunzimii. Îmi este dor de discuţiile ţesute cu poezie pe margine, de filme, de picnicurile în sufletul naturii.

Uitarea

Deşi nu eşti ceea ce am căutat mereu, încă te mai urmăresc pe stradă cu privirea, printre necunoscuţi. Încă nu te-am uitat. Te şterg din gând cu forţa.

Banca e goală

Mă ridic şi plec. Visul s-ar fi putut împlini dacă aş fi ajuns măcar până la capătul unui milimetru cu tine. Au trecut 3 ani şi tot atâtea stagnări. Unii oameni pereferă să stea singuri pentru că sunt autosuficienţi. Ceilalţi au nevoie să iubească sau să fie iubiţi.

Pretenţiile aparţin mândriei

Observ o anumită atitudine la oameni: cu cât se consideră mai buni decât ceilalţi au pretenţii mai mari de la cei din jur. Se poate aplica în toate domeniile. Nu este uşor să fii bun şi nici să-ţi păstrezi simplitatea sau modestia. De fapt, bun poate fi înlocuit în funcţie de domeniul la care ne referim cu: competent, atrăgător, inteligent, sexy, etc.

Despre certitudini

Dacă nu eşti sigur(ă) că el sau ea este the one, înseamnă că nu este. Pare aşa simplu din exterior dar alegerile raţionale nu reuşesc să aducă mereu mulţumirea. Mereu am crezut că dacă voi fi iubită mai mult decât iubesc eu, voi fi fericită. E un anumit gen de siguranţă pe care-l ai ştiind că cel de lângă tine nu va pleca, orice i-ai face. La un moment dat am hotărât să renunţ la tot şi să o iau de la zero. Am vrut să iubesc necondiţionat şi am reuşit numai că nu a fost reciproc iar eu am rămas blocată într-o iubire.

Se spune că iubim cu adevărat o singură dată. Refuz să cred asta. Iubim mereu numai că diferă intensitatea. Iubirea o văd ca pe un fruct ce se naşte din toate acele senzaţii: eşti confuz, ţi-e dor, te gândeşti la el (ea) toată ziua, etc. Dacă fructul este crud nu înseamnă că nu reprezintă nimic. Rămâne în amintire cel care a atins gustul cel mai copt, tocmai de aceea aroma este ideală.

Echilibru în curs de procesare

A căuta echilibrul într-o lume plină de imperfecţiune este aproape imposibil dar nu exclus. Sunt câteva capitole esenţiale ce nu reuşesc să coexiste: planul sentimental, cel financiar şi nu în final, cel legat de carieră. Ca să obţii una trebuie să renunţi la alta sau pur şi simplu să nu te laşi cuprins de oboseală, ştiind că probabilitatea unui orgasm simultan (nu) este mai mică.

Orizontul se îndepărtează

pe măsură ce trece timpul şi vine următorul gând cu tine.

Ne implicăm pe procente

…Şi eşuăm pe marginea statisticilor! Sentimentele nu pot fi contabilizate, oricât ai crede asta! Mă uimeşte atitudinea unor oameni care privesc relaţiile ca pe nişte afaceri: tu îmi spui un secret, îţi spun şi eu, îmi spui ce simţi, vorbesc şi eu etc. Lipsa încrederii şi egoismul ajung să transforme relaţiile în urmăriri spectaculoase. Nimic nu poate să evolueze dacă baţi pasul pe loc, dacă ai mereu aceleaşi discuţii, aceleaşi întrebări la care ai primit sau oferit răspuns şi… degeaba! Ne implicăm din ce în ce mai puţin sau alegem cu mintea şi abia apoi cu inima. De unde ştiu sigur că una din ele nu o să dea greş?

Cei care nu pot ierta

Greşelile sunt omeneşti iar atunci când ceri unui om să fie perfect doar pentru că tu te consideri aşa, îţi poate oferi dreptul de a nu-l ierta când a greşit? Mândria a fost mereu condamnată pentru că nu lasă loc simplităţii dar când modelul care nu iartă este mândru, putem trece asta cu vederea?

Blocaj sentimental

A merge mai departe este sensul pentru că e unic. Nu ai încotro, indiferent că ceea ce laşi în spate este în continuare viu şi-ţi umple amintirile.

De multe ori, pentru a face un loc nou în inima ta altei persoane trebuie ca el să fie gol sau aproape pregătit pentru asta. Trebuie să uiţi şi să devii disponibil dar nu este atât de simplu.

Cum poţi să treci mai repede peste un anumit capitol, să-ţi revii, să iubeşti din nou? Ce te faci dacă rămâi blocat cu cineva în minte, cât o să trăieşti aşa? Viaţa trece, tu pe lângă ea iar sensurile din ce în ce mai puţine fără el. Ce trebuie să aibă o nouă iubire pentru a te pune pe jar din nou?

M-am ales cu tine

Dacă fug de ceva este exact faptul de a mă alege cu ceva sau cineva, de a-mi rămâne în urma unor circumstanţe şi nu după o alegere. E ca şi cum ai avea de ales: poţi merge în piaţă să cumperi mere (ţi le va pune vânzătoarea pe cele de care vrea să scape) sau mergi la supermarket şi le alegi singur(ă). Dacă greşesc, vreau să fie greşeala mea, să mi-o asum în totalitate. Nu vreau să merg la supermarket şi după ce s-au vândut toate merele să mă aleg cu cele mai proaste şi să merg acasă cu un kilogram de pere. Nu vreau să treacă anii şi să spun că m-am ales cu tine doar pentru că nu am găsit altceva mai bun, vreau să te iubesc. Încă mai sper că voi reuşi să aleg aşa cum trebuie!

Cum ştii că te-ai îndrăgostit?

Îţi place totul la el/ea: cum vorbeşte, cum mănîncă, cum îşi leagă şireturile, cum se enervează, cum tace, cum zâmbeşte, când se supără, când lipseşte, când este nehotărât, cum se supără, cum râde prosteşte…

Sclipesc diamante în nisip?

De ce vedetele aleg să se piardă în mulţime, îşi pun ochelari de soare să le acopere feţele, să nu fie recunoscute? Cine sclipeşte cu adevărat: numele, reputaţia, trecutul sau talentul?